About Me

Astept de mult momentul in care o sa scriu primul post pe blog. De fapt nu il astept, ca imi era cumva frica de el, doar visez de mult la momentul asta. Vreau sa pot sa impart cu cineva toate lucrurile care ma entuziasmeaza, toate pasiunile pe care le am, pentru ca, fara modestie, spun ca ma pricep al dracului de bine la a tine speech-uri.

Acesta este un blog despre cum sa ai grija de tine. Cum e sa ai un copil mic in brate si sa iti fie dor de timpul tau pentru tine, pentru ca hai sa fim sinceri, daca tu nu esti fericita, nu ai cum sa ii faci nici pe ei fericiti. Basically, A GUIDE ON HOW TO MILF. Nope, just joking, este un blog care te invata cum sa te iubesti pe tine, dedicandu-ti mai mult timp. Pentru ca ladies, pantofii si bijuteriile ni le schimbam cat de des vrem, dar cu fata asta traim toata viata!

Ca sa va prezint cum am ajuns aici, poveste noastra e cam asa: ne-am cunoscut in anul 5 de facultate, si a fost ciudat (acum pot sa zic magic, atunci era doar ciudat si cumva creepy). Eu eram antisociala si el dubios, pur si simplu statea ore in sir si se uita la mine fix, dintr-un colt al atelierului. Nu stiam daca sa ii zambesc sau sa ma duc la politie. Just joking! L-as fi luat acasa, asa dubios cum era, pentru ca era cute rau. Lucru care de altfel s-a si intamplat, pentru ca l-am chemat la mine sa facem clatite si sa ne uitam la un film si nu a mai plecat niciodata. Literally! M-a sunat a 2-a zi si m-a intrebat daca poate sa vina iar, si din ziua 3, a venit direct. Si dupa 6 luni am decis sa facem un copil, because why the fuck not?! eram studenti, faliti, din provincie, fara casa si bani amandoi, iar in domeniuk nostru nu insemna decat ca o sa fie din ce in ce mai greu sa intram pe piata si sa ramanem. Stiam ca dupa ce o sa ne angajam, ne vom vedea seara, satui de alergatura pe santiere si pe la primarii, pentru multi ani. Asa ca am decis sa luam pauza pentru copil acum, cat inca mai aveam destula energie sa il crestem frumos si empatic, fara sa ii punem tableta in brate seara acasa, sa scapam de el. Din fericire, baby Nor a aparut destul de repede pe lume, si ne ajuta sa crestem odata cu el. In timpul sarcinii am descoperit graphic design-ul, in incercarea de a face vara sa treaca mai repede, pentru ca nu am suportat caldura si simteam ca imi mor neuronii unul cate unul daca stau si ma uit la seriale toata ziua. Mi-a picat cu tronc si grafica, asa cum mi-a picat si omul care m-a invatat cum sa o fac, si incet am transformat asta in job-ul meu de zi cu zi. Fac identitati. Fac branding. Fac “frumos”, asa ca nu am cum sa nu imi doresc sa fiu si eu ambalata la fel de bine, pentru ca hai sa fim seriosi, ambalajul conteaza! Si eu sunt platita pentru ambalaj, isn’t that funny?!

Sarcina m-a facut sa descopar cat de repede apar ridurile, cearcanele, ca orele din ce in ce mai putine de somn, se transpun in cosuri, ten tern si fara tonus. Si cum pot sa vand “frumos”, cand eu arat asa? poate nu conteaza pentru client, dar cu siguranta pentru mine conteaza mult! Asa ca am inceput sa citesc despre skincare, si tocilarul din mine care 6 ani a dus cele mai stufoase documentatii la proiecte, care in proiectul de diploma a ales sa scoata o cetate de pe fundul marii la suprafata si sa o transforme intr-un oras eco si sustenabil, in loc sa construiasca un hotel, a decis ca e momentul sa vada cat de mult poate sa afle despre ingrijirea pielii. De altfel, mereu a fost o competitie launtrica sa stiu ca pot sa fac orice lucru, la fel de bine ca cineva care face asta for a living. De exemplu, toata sarcina, ginecologul cu care am nascut, a fost convins ca sunt studenta la medicina, nu la arhitectura. Asta inseamna sa fii tocilar devarat!

De tenul meu am avut mereu grija, de cand pe la 14 ani cand am inceput sa ma machiez putin, am descoperit intoleranta la multe produse cosmetice. La ingrediente si faptul ca tenul meu a trecut prin diverse stari, de la sebum care pur si simplu simteam ca aproape imi curge pe fata, pana la portiuni in care era atat de uscat, ca aveam fulgi de piele pe fata. Am ajuns chiar la spital, dupa ce mi s-a umflat fata de la niste banale servetele demachiante “hipoalergenice”. Am incercat de la masti facute in casa, mituri babesti care am descoperit ca iti pot distruge tenul iremediabil, la produse high-end, pentru care am strans din dinti poate luni bune sa mi le iau. Am invatat sa imi ascult tenul si sa ii dau ce imi cere, nu ce scrie ca trebuie” pentru ca 7 din 10 femei, nici nu stiu ce tip de ten au. Sunt aici sa va ajut si pe voi sa invatati acelasi lucru, fie ca sunteti adolescente la pubertate, in your 20s, mamici cu copii mici sau mari, sau doamne focoase.

Asa ca doamnelor, eu sunt aici pentru voi, si voua daca va place cum sta treaba intre noi, please feel free to share, like and comment, si nu in ultimul rand, sa spuneti mai departe despre a voastra, LUANA.

Tschuss

 

* Tot ce o sa vedeti in articolele de pe acest blog, sunt pareri personale, la care am ajuns dupa aproape 15 ani de testat produse, pentru toate stadiile prin care a trecut tenul meu. Nu sunt specialist in acest domeniu, sfaturile de aici sunt cat sa va faceti o idee despre ce inseamna skin care, nu sunt menite sa inlocuiasca consultatii dermatologice. Pentru situatii serioase, va sfatuiesc sa va adresati unui specialist in domeniu, si sa nu incercati produsele altfel decat au fost menite.
Tenul meu este unul normal spre mixt, sensibil, deshidratat (ca majoritatea femeilor din jurul meu) si parerile exprimate aici sunt in urma experientei tenului meu cu acestea. Produsele pot sa aiba rezultate diferite chiar si pe acelasi tip de ten, atata timp cat ph-ul nostru difera, cat si ritualurile zilnice si modul de viata.